Din fața blogului…

Socializarea pe net. Pentru unii un hobby, pentru alții o boală. E un lucru bun că oamenii vor să-și împărtășească trăirile, că vor să se exprime, să fie conectați cu restul și să-și facă noi prieteni. Dar este rău când ceea ce se întâmplă acolo nu se mai întâmplă și în realitate. Mi s-a întâmplat de multe ori să mă aflu într-un loc plin de oameni dar și de gadgeturi și să constat cu tristețe că tehnologia va câștiga întotdeauna în fața metodelor tradiționale de a face ceva, chiar și în cazul unei simple conversații. Eram într-un loc plin de oameni și mă simțeam singură. Toți se chinuiau cu încrâncenare să posteze pe diverse medii ce li se întâmpla în momentul ăla, să fie originali, să comenteze inteligent și să își informeze cât mai repede prietenii. Își trăiau realitatea cu disperarea de a găsi informații și imagini inedite pentru postat în virtual. Dorința mea de discuție despre nimic la o cafea cu cineva oarecare era desuetă și așa a și rămas.

Îmi dau seama că fiind conectat într-un mediu virtual plin de animații, aplicații, culori, mișcare, opțiuni de tot felul, programe și progrămele ajungi într-un final să consideri mediul real neatrăgător, plictisitor, mult prea simplu și monoton. Așa îmi explic de ce oamenii din topul socializării pe net, în realitate sunt asociali, apatici, retrași,  introvertiți, intoleranți cu ce se întâmplă în jur, dezamăgiți de realitate și aproape dezumanizați. Din fericire pentru afacerile unora și dependenți. 

Din punctul meu de vedere lumea virtuală are sens numai dacă te obligă să adâncești exploatarea personală, să-ți depășești niște limite, să transmiți mai mult decât faci deja în viața reală; o văd ca pe un fel de suport care ar trebui să susțină apropierea dintre oameni dar fără a le altera sensibilitatea și caracteristicile umane. Pentru mine ea nu va fi niciodată un substitut al lumii reale sau un refugiu; nici nu ar avea cum pentru că fără lumea reală nici nu ar putea exista. Voi prefera întotdeauna să povestesc când arăt o poză decât să o postez pur și simplu, să conversez într-o cafenea decât pe un chat sau să râd pentru că m-am prins de glumă nu numai pentru că mi s-a arătat un smiley.