Din fața blogului…

O să vorbim azi despre armonie, dragii mei. Sau, mai exact, despre potrivirea desăvârșită a elementelor unui întreg. Sau, muzical vorbind, despre combinarea simultană a mai multor sunete în conformitate cu anumite legi. Am putea să le numim legile armoniei și să le aplicăm în tot ce înseamnă viață, nu numai în muzică. Fiecare din noi putem fi un sunet. Cu minim trei dintre noi se poate forma un acord, cel mai mic grad al armoniei. Mai multe acorduri dau naștere unei melodii…și tot așa până îndeplinim viziunea marelui compozitor.
Dacă se întâmplă să cânți într-o orchestră faci parte dintr-un întreg. Sunetele pe care le emiți tu sunt absolut necesare pentru armonia întregii orchestre. Trebuie așadar să ști întâi care îți e locul, care îți sunt sunetele specifice și apoi să le emiți foarte bine astfel încât armonia întregului să crească. Paradoxal însă, deși scopul tău este reușita întregului, activitatea ta presupune detașarea completă față de celelalte componente ale acestuia, astfel încât ele să nu te poată influența, distrage sau încurca în niciun fel. Ceea ce fac ele este la fel de important ca ceea ce faci tu. Le poți ajuta cel mai bine dacă te concentrezi asupra sunetelor tale. Atunci când unele din ele s-au oprit, s-au încurcat, s-au împotmolit creând pentru scurt timp dezarmonie le poți ajuta cel mai bine dacă continui să cânți oferindu-le astfel colacul de salvare. Asta înseamnă că fiecare își iartă și se descurcă cu propriile greșeli, limite sau nelămuriri până este din nou îndeajuns de puternic și concentrat pentru a prinde ritmul. Cu cât îți revii mai repede din greșeală cu atât mai bine iar dacă insiști în propria greșeală o să ajungi să îi încurci pe ceilalți și să fii eliminat. Marele compozitor nu renunță la armonie pentru o notă.Te gândești să renunți sau să îi încurci intenționat pe ceilalți? În cazul ăsta melodia se poate schimba astfel încât tu să nu mai faci parte din ea. E motivul pentru care cu doar șapte note se pot obține milioane de melodii.